No. 3 / 2026 — Autumn

Noua serie a Economiei teoretice si aplicate (ECTA) este mai mult decat raspunsul unei publicatii la tensiunile schimbarii: este chiar expresia perceperii evolutiei de catre cei care sunt pe campul de actiune si au motivatia de a se implica.

Nu este o formula gratuita sa se spuna ca noua Economie teoretica si aplicata este si altceva. Ambitia ei este sa o rupa cu traditia prin care concluziile erau destinate sa revalorifice trecutul si cu mesianismul din care se pot scoate ipoteze care legitimeaza esecul.

Asa se face ca programul editorial se pliaza pe ceea ce se poate din ceea ce exista, chiar daca acesta risca sa-si atraga dezaprobarea celor reincarcati cu proiectia a ceea ce trebuie din ceea ce se poate.

ECTA se vrea, cu alte cuvinte, o revista a oamenilor onesti in rolul lor de actori care trebuie sa gandeasca la agenda publica lasata mostenire de o revolutie care, ca toate celelalte din istorie, a tinut o clipa si ne-a lasat un veac.

ECTA nu se vrea un indreptar decat in masura in care ea devine o colectie de studii de caz despre ce se intampla cu noi si in jurul nostru din punct de vedere economic.

Adica despre ce si cum trebuie facut pentru a evada definitiv si din utopie, si din periferie.

Dependenta de cale nu este decat o fatalitate din care oricine vrea sa iasa, dupa cum viitorul nu pare sa fie luat invariabil ca o promisiune de izbavire. Ca in revista se vor vizibiliza uneori limitele optiunii, chiar ale intelegerii, nu poate fi vorba decat de recunoasterea diversitatii punctelor de vedere inainte de a fi o dovada a derizoriului, exagerarii sau imposturii. ECTA incearca sa fie un suport neutru al ideilor, desi ideile nu pot fi private de generozitatea cu care determina sentimente, impresii sau emotii.

Nu poate fi facut, insa, rabat de la probitatea cercetatorului stiintific sau de la exercitiul pentru sinteza si model explicativ al dascalului. In revista se poate publica orice articol care raspunde standardelor recunoscute de comunicare stiintifica si cerintelor minimale de redactare. Ceea ce nu se publica se considera varianta de lucru pentru uzul autorului. Recomandarile sunt de fiecare data certificate de referenti agreati de boardul revistei.

Speram ca masura performantei si a intelegerii sa fie gasita aici cu indestulare de catre cei interesati.

Editorul este constient ca pot sa-i fie decantate nereusitele revistei. Invitatia pe care o face este sa arance cu piatra cel care vede realitatea, cu deosebire, ca un rezultat al implicarii recunoscute in rezolvarea unei probleme, fie de natura teoretica, fie de natura practica. Acesta este colaboratorul asteptat in paginile revistei. Avem si un autor preferat: cel care nu insista sa fie publicat.